Muzica
 


Dimitrie Bolintineanu - Mircea cel mare si solii

Într-o sala-ntinsa, printre capitani,
Sta pe tronu-i Mircea încarcat de ani.

Astfel printre trestii tinere-nverzite
Un stejar întinde brate vestejite.

Astfel dupa dealuri verzi si numai flori
Sta batrânul munte albit de ninsori.

Curtea este plina, tara în miscare;
Soli trimisi de Poarta vin la adunare.

Toti stau jos mic, mare, tânar si batrân...
Era nobil omul când era român.

Solii dau firmanul. Mircea îl citeste,
Apoi, cu marire, astfel le vorbeste:

- "Padisahul vostru, nu ma îndoiesc,
Va sa faca tara un pamânt turcesc.

Pacea ce-mi propune este o sclavie
Pâna ce românul sa se bata stie!"

La aceste vorbe sala-a rasunat;
Dar un sol îndata vorba a luat.

- "Tu, ce într-aceasta natie crestina
Stralucesti ca ziua într-a ta lumina,

Tu, o, doamne, carui patru tari se-nchin.
Allah sa te tie, dar esti un hain!"

În murmura surda vorbele-i se-neaca.
Cavalerii trage spadele din teaca.

Mircea se-ndrepteaza iute catre ei:
- "Respectati solia, capitanii mei!"

Apoi catre solii Portii el vorbeste:
- "Voi, prin care sahul astazi ma cinsteste!

Mircea se închina de ani obosit;
Însa al sau suflet nu e-mbatrânit:

Ochii sai sub gene albe si stufoase
Cu greu mai îndreapta sageti veninoase;

Dar cu toate astea fieru-i va lovi,
S-albele lui gene înca n-or clipi.

Cela ce se bate pentru a lui tara,
Sufletu-i e focul soarelui de vara.

Mergeti la sultanul care v-a trimis,
S-orice drum de pace, spuneti ca e-nchis!"

Apoi catre curte domnul se îndreapta.
- "Fericirea tarii de la noi s-asteapta.

De desarte vise sa nu ne-nselam:
Moarte si sclavie la straini aflam.

Viitor de aur tara noastra are
Si prevaz prin secoli a ei înaltare.

Însa mai-nainte trebuie sa stim
Pentru ea cu totii martiri sa murim!

Caci fara aceasta lantul ne va strânge
Si nu vom sti înca nici chiar a ne plânge!"




Bookmark and Share

 

 
 
Facebook
 
© 2007-2018 versuri-si-creatii.ro