Muzica
 


Angela Furtuna - ce mare lucru e un suflet care piere, sau zidul care vede si tace

o, dez-marginirea dez-marginirilor!
nu exista brâul desirat al literelor care ucid
ca niste colti de lup alb
numai pelicula unui film mut si legile însufletirii
din duhul cel viu si mut
amutind

un peisaj agresiv viata celui ce iese din tacere
dez-marginit în smerenie duh
el însusi zid viu alb mut legamânt
înghititorul de cuvinte
ascultatorul de iubire
cum iubirea vine la el cu chipul sters
cu doua gauri de dovleac în care ard doua luminite
doua vointe de ascultare
cât doua închinari fierbinti
ce mare lucru este un suflet care piere în mutenia
dez-marginirii dezmarginirilor neatinsa de cântec
de mângâiere de privirea alba a unui lup

nu mai viez mie, zice Pavel hermeneutul, când Iisus
traieste în mine trismegistul
loc geometric al unui text sacru
citit pâna la dez-marginire
cu ochii
cu degetele
cu nasul
cu urechile
cu obrajii
cu buzele
cu lacrimile
cu palmele
cu genunchii
cu talpile
cu genele ude de ploaie
am visat legile întoarse
precum pântecul lupului alb în care textul crestea
ca un uragan

trupul din suflet cade cum pastaia
litera din alegorie vine ca o aripa
omul din Dumnezeu se varsa ca picatura de ceara
pecetluind dez-marginirea dezmarginirilor pneumatice
omuletii de piatra barbatii cu inele în urechi
masa cinstita a sufletului cu îngeri
si pene la palarie
("cine lumineaza scena plina de capete rase?
cuvântul lumineaza si dez-margineste
citesti pentru a scrie privesti pentru a orbi")
masa plina de bunatati a infinitului mic
dez-marginirea splendorii când ajunge într-o carte
precum în asternutul de nunta
fecioara

realitatea este aceasta mantica
acoperis de litere care dez-marginesc
lumea lui hermeneus din pietre
din nori de mântuire magica
din stele
din nisip
din carti
din bobi
din cafea
din pastai
din arsice
din împotriviri la kore kosmou fecioara lumii
din neatingere de prezent
slabindu-i accelerarea catre miezul dez-marginit
o, dez-marginirea dez-marginirilor


omul trupesc din omul de litere din omul pneumatic
si acum îmi plec fruntea la Kotel dezlegatorul pietrei de litere
si dez-legatorul literelor de duh
zidul zboara pe tarm si de acolo mai departe pe mare
un om facut din intuitii precum zidul care vede si tace
zburând din dez-marginire în dez-marginire empirie
lumea care se topeste în fata textului zid
scena ce se roteste în jurul axului ca o scara de argint
argintul care curge prin venele cuvintelor închise în zid
când vede si tace vedenia
secretele lumilor mele arcanizante
fiirea cuantica si lectio divina care vede si tace
dez-marginirea dez-marginirilor vedenie vede
eu fiind ceea ce mi s-a poruncit cu cuvinte
ce urca în trepte pe zidul care vede si tace
inversul vietii este arcana inversul mortii sunt eu vedenia
când încerc sa aflu la ce întrebare raspunde viata mea




Bookmark and Share

 

 
 
Facebook
 
© 2007-2018 versuri-si-creatii.ro