Muzica
 
   # A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z
  



>> M >> Vasile Militaru >> Cerbul cu stea în frunte

    


Vasile Militaru - Cerbul cu stea în frunte

Bookmark and Share

A fost odată, într-o pădure,
Un moş bătrân cu baba lui
Trăiau săraci ca vai-de-lume,
În adâncimea codrului

Moşneagu-n-aştepta nimica
El numai moartea şi-o dorea,
Dar baba ar fi vrut să aibă
Un suflet tânăr lângă ea

„Să fie un copil cuminte,
Un căţeluş sau un pisoi,
Că vreau s-aud şi eu cum suflă
O altă viaţă lângă noi.”

Aşa ofta săraca babă,
Dar moşul nu mai vrea nimic:
„Ce-mi trebuie o grijă nouă?
Sunt pre bătrân şi prea calic.”

Dar domnul se-ndură de babă
Şi-un pui de cerb i-a dăruit.
Un pui de cerb, cu stea în frunte,
Gonit din codru şi rănit.

Săgeata-i străpunsese gâtul –
Din rană sângele-i curgea
Şi lacrimi mari picau din ochii
Frumoşi, rotuzi ca o mărgea.

L-a sărutat pe frunte moşul,
Miloasă baba l-a spălat,
L-au îngrijit cu grijă mare
Şi cerbul mi l-au vindecat.

Era frumos şi blând săracul,
Zburda mereu din loc în loc,
Venise ca o vrajă nouă
De tinereţe şi noroc.

Întinereau văzând cu ochii
Moşneagul şi cu baba lui –
Şi se făcuse luminoasă
Întunecimea codrului.

Dar într-o zi trecu pe-acolo
Feciorul unui împărat
Cu ceata de curteni, cu arcuri
Şi cu ogarii la vânat.

„Dă-mi mie cerbul tău, bătrâne,
Îţi dau pe el tot ce doreşti”
„Nu pot, și de mi-ai da pe dânsul
Comorile împărăteşti”

„Te duc la curtea mea, moşnege,
Cu baba ta, vă fac boieri.
Dă-mi cerbul tău cu stea în frunte
Şi-ţi dau şi cinste şi averi”

„Nu-mi trebuie averi şi cinste,
Sunt prea bătrân să le primesc ;
Dar dacă vrea să vină cerbul,
Eu bucuros vi-l dăruiesc.”

Atunci, minune fără seamăn,
Întreaga lume, ce văzu ?
Văzu cum cerbul dă din coarne
De parc-ar spune: „NU vreau, nu!

Nu vreau să vin la curtea voastră
(Deodată cerbul a vorbit)
Tu mă doreşti ca o podoabă,
Ei, sufletul mi l-au dorit

Tu m-ai rănit la vânătoare,
Ei rănile mi le-au legat.
În strălucirea *ţii tale
Eu m-aş simţi încătuşat.

La curtea ta, aş fi o fiară,
O jucărie pentru proşti.
În viaţa lor sunt o lumină
Pe care tu n-ai s-o cunoşti.”

Plecă, pe gânduri, voievodul
Şi se gândea că nu-i de-ajuns
Să fii bogat, temut şi veşnic
De măreţia ta pătruns

Mai trebuie să ai un suflet,
Milos, şi bun, şi iubitor,
De vrei să fii iubit de oameni,
Şi de podoaba codrilor.


Adaugat de : Maria Constantin

Bookmark and Share

 
 
Salveaza in format TXT
 
Trimite unui prieten prin Yahoo!Messenger
 
Raporteaza o eroare
 
Afiseaza / ascunde comentarii
 
Niciun comentariu adaugat. Fii tu primul care comenteaza!
 
 
 
 
Autentificare
 
Utilizator: 
Parola: 
 
   Cont nou
 
Adaugare

Ai versurile unei poezii? Adauga-le aici!

Trebuie sa fiti autentificat pentru a putea adauga materiale sau comentarii.

 
Top utilizatori
1. Gerra Orivera - 28524 puncte
2. vanghelis007 - 22183 puncte
3. silvy - 8204 puncte
4. smaranditza - 7472 puncte
5. goeteri - 6766 puncte
6. Jurca Marinela Florina - 6723 puncte
7. pisicuta - 5730 puncte
8. nutzu - 5328 puncte
9. Adelydda - 5200 puncte
10. zuchini - 5171 puncte
Utilizatori | Top lunar | Top general | Istoric
 
Facebook
 
Comentarii

Trebuie sa fiti autentificat pentru a putea adauga materiale sau comentarii.

 
© 2007-2011 versuri-si-creatii.ro