Octavian Goga - Dascalul

Mosneag senin, eu tâmpla ta curata
O cer pe veci nadejdii mele paza.
Din soarele copilariei mele
Pe fruntea ta mai licareste-o raza.
În suflet simt cum negura se sfarma
Si se-mpleteste alba dimineata
Când ochiul tau în inima-mi coboara, 
Topind încet cetatea ei de gheata.

Azi, ca un sfânt dintr-o icoana veche, 
Blând îmi rasai cu fata ta blajina, 
Cu zâmbet bun, cu ochi cuminti si limpezi, 
Stralucitori de lacrimi si lumina.
Cu tine-aduci atâtea nestemate
Din îngropatul vremilor tezaur, 
Si amintirea-n tara ei ma poarta, 
Cu pas încet, în carul ei de aur...

Ma vad în pragul zilelor mai bune...
O casa-n deal, cu strasine plecate, 
Unde-asculta de sfaturile tale
Atâta râs si-atâta sanatate.
În frunte, tu pareai un mag din basme
Când soarele, trecând peste fântâna, 
Blând patrundea prin strasina de paie
Si lumina bucoavna ta batrâna.

A fost demult. - O raza care lupta
Zadarnic cu câmpiile de gheata.
Vezi, astazi valul altei vieti ma poarta
Si-ntelepciunea altei lumi ma-nvata.
Dar sufletul si-acum îsi are cuibul
Acolo sus, în satul de sub munte, 
Unde si azi zâmbeste, împacata, 
Curata cinste-a pletelor carunte.

Bucoavna ta, sub pragul de pe grinda, 
Îsi hodineste-nvatatura moarta, 
Dar glasul tau si azi, la zi de praznic, 
Toata povara greului o poarta.
Pierdut ascult troparul tau din strana
Si tainica si sfânta-mi pare clipa, 
Pare ca duhul altei lumi m-atinge, 
În zbor domol, pe frunte cu aripa.

Caci simt plutind prin fumul de tamâie
Sfintenia cântarii preacurate, 
Ce-a rumenit o lume cu senina
Cucernicie-a vremilor uitate.
Si-n ochii tai vad stralucind scânteia
Din focul mare-al dragostei de lege, 
Ce prin potopul veacurilor negre
Ne-a luminat cararile pribege.

Material descarcat de pe site-ul http://www.versuri-si-creatii.ro