Muzica
 


Ion Pachia-Tatomirescu - Casa-Sufletului...

Apare şi dispare-n ochi de apă tulbure –
că-n toate lucrurile există un ochi
unde el se ascunde – şi-n ochi se aşază o plasă,
ochiul se rupe-ntr-alt ochi...

El înverzeşte în craniul iernii,
în sângele de casă plutitoare − s-ascunde-năuntru,
fuge-ntr-alt ochi, şi-n pământ,
până plesnesc sâmburii de muzică
pentru soboli, la *ţile adâncului...

Liniştea împietreşte-n colţi de fildeş
şi galopez căpăţâna-de-cal-înflorit
în casă, pe marginea somnului, lângă mărul de aur;
ies, calc în colibe, porţi se deschid larg;
linişte curge dintr-un corn de curcubeu, dintr-un corn
de apă-vie, pentru buze cu ghiocei,
pentru grija de sub aripile cocorilor –
şi-n inimă: furnici
cară iarba sufletului între mandibule...

Cf. Ion Pachia-Tatomirescu, Zoria, poeme, Bucureşti, Editura Cartea Românească, 1980, p. 67.




Bookmark and Share

 

 
 
Facebook
 
© 2007-2018 versuri-si-creatii.ro