Muzica
 


Ion Pachia-Tatomirescu - Poem electric după un tablou anonim

Lebede se pierd printre nouri,
lănci lunecă în intestinele nopţii,
câini negri latră şi tulburi sunt secundele,
gudroane umplu şanţurile –
revărsare pe oasele cailor de experienţă
(caii studenţilor de la medicină veterinară)...

Se dezlănţuie un ţipăt al celenteratelor, al gasteropodelor;
coleopterele plutesc în stoluri, pe ape galbene, învolburate,
nourii schimbă acute vocale electrice, ameninţând
chiar cristalul de diamant,
lin-cristalinul prelins al erelor-ochi-de-peşte...

Timpane se rostogolesc, se-aud lătrăturile
retrocolonelului cu spume la gură, cu ochi bulbucaţi –
şi-i drumul cu viespile-pietre-încinse... Se roagă
răstigniţii absurdului câmp:
„Ferească-ne Domnul de armele bune
din mâna tembelului...!“

...Iar labirintul nu se iluminează: „O, Dedalus,
fiu lui Manole de Cogaion, bătrân zbor
cu-aripi confecţionate din şindrilă,
iată-mă prizonierul hienei cu aripi de liliac !
Da, voi ucide ! Şi aripi voi face
din scoarţa cuvintelor,
prea-bunele-albine-alungate-pe-lună,
în împărăţia frigului cu cranii de crab...

...şi-altarul zborului meu de fântână, peste labirint...!“

24 noiembrie, 1973.

Cf. Ion Pachia-Tatomirescu, Zoria, poeme, Bucureşti, Editura Cartea Românească, 1980, p. 70 sq.




Bookmark and Share

 

 
 
Facebook
 
© 2007-2018 versuri-si-creatii.ro