Muzica
 


Dan Rotaru - Anatomia uitării

De ieri, s-a făcut târziu și-n poeme:
cu-o lacrimă-aprinsă în mână mai poți
să intri, și numai cu pași rari, de vreme
ce ne-a vindecat de iubire pe toți.
Mă-neacă uitarea, oricât aș strivi-o.
Te duci, nenumită, și-n altul apui.
Ca verii-n decembrie, același Adio-n
dialectul ninsorii aștept să mi-l spui.
Să chemi fântânarii ce beau doar răcoare,
să strângi lutierii ce plâng în viori
tot sufletul lumii, cum apa-n izvoare,
ca martori ai vieții, și-apoi să mi-o mori!
Ascultă, în geamuri suspină lumina!
Vezi, ochii, cu-aceleași tăceri mi-i orbești!
Hai, schimbă balanța-n care măsori vina,
de vrei de uitare să mă păsuiești!
Sătul de-asfințituri și lacom de tine,
rămân, când iubirea-i un miez de porunci.
De rău, trece mustul în vin, nu de bine,
și îngerii-n noi, dar mai e până-atunci...




Bookmark and Share

 

loading...
 
 
Facebook
 
© 2007-2018 versuri-si-creatii.ro