Muzica
 


Camelia Radulian - Îmi car rujul și cenușa

Tu pleci, trandafirii au miros putred
și pământul scuipă mâini de copii.

Sunt rădăcini între noi
și așchii de ulmi
sunt fluvii ascuţit-colosale măturând
orice rest de trufie
bogaţii, săracii
şi toate greşelile acestei lumi,
cum tinereţea de ieri
străbate pentru ultima oară
oraşul acesta cu franjuri
prinzându-mă de umeri
ca un bolero ploios.

Rămân singurătăți
catastrofale
și fântânile mele de verde-căprui
curgând mâhnit prin podele
şi braţele-frunze
nemaigăsindu-mă când
umbra îmi vuiește
dincolo de lespezi.

Îmi sunt amintire şi rămân aici,
orfană.
Eu mă legăn,
eu mă dor,
eu am mâinile mele.

Îmi car după mine rujul și cenușa.
Îmi car venele și sicriul.
Unde pleci tu, frumoaso,
e mereu.




Bookmark and Share

 

loading...
 
 
Facebook
 
© 2007-2018 versuri-si-creatii.ro