Muzica
 


Daniel Iancu - Veveritoiul si veverituca

Veveriţoiul şi veveriţuca,
Se-ocupă cu joaca, cu zboru’ şi fuga.
Se-aruncă săgeată în frunzişul des
Şi uite-i cum intră, ba uite-i cum ies.
Şi când zici că pică şi se prăbuşesc,
Se-agaţă de-o creangă şi-apoi iar pornesc.

Veveriţoiul şi-o veveriţucă,
În a lor planare au dat peste-o nucă,
Frumoasă şi verde, rotundă şi coaptă,
În nucul cel mare, ce creşte la poartă.
O singură nucă şi nici alte poame,
Te uiţi doar la dânsa şi te-apucă foame.

O veveriţucă şi-un veveriţoi,
Se uită la nucă şi plâng amândoi,
Căci dinţi au de lapte şi nici o măsea
Ei nu au în gură s-o poată crăpa.
Şi atunci de ciudă o-aruncă pe jos,
Căci nu pot ajunge la miezul gustos.

Veveriţoiul şi-o veveriţucă,
Se-asează pe iarbă şi plâng lângă nucă.
Dar în vremea asta din turma ce pleacă
Din grajduri să pască, se-apropie-o vacă,
Şi calcă pe nucă în mersu-i obez,
De nu se mai ştie ce-i coajă, ce-i miez.

Iar veveriţoiul şi veveriţuca,
Cu ochii în lacrimi, pierdutu-şi-au nuca.
Şi-au doar o morală, ca o consolare:
Când dai de o nucă şi vezi că-i prea mare,
Găseşte o soluţie la tine-n copaci....

Că vin şi ţi-o strică tot felu’ de vaci!




Bookmark and Share

 

 
 
Facebook
 
© 2007-2018 versuri-si-creatii.ro