Muzica
 


seretan - Poveste 5

Doi marinari, prieteni buni odata
Vrînd împreuna sa-si incerce soarta
S-au înteles sa î-si aleaga lor consoarte
Au mers ei mult pân s-au oprit
Pe o insula in mare.Pe ambii ia orbit
O frumusete rara, pamântul înflorit
Si împaratul zise, am doua fete, le marit
Marinarii sa le petiasca au pornit
Era putin mai aratoasa una, dar alta
Macar pornestete si esi pe poarta
La trup frumoasa , la fata neagra toata
Si pretul pe masura îl cerea împaratul
Mai frumoasa zece, mai mica doua vaci
Necuratul, pe a lui odrasle cerea scump
Nu vreau!Nu, îi zice unul!Da eu ma însor
Cu cea mai sluta!Si eu platesc nu doua
Zece vaci. Crezu imparatul, ca îi cu umor
Baiatul si îl ruga si îi zicea va spun eu voua
Sa-i dea pe dînsa doua vaci .Mai mult odor
Ca ea el nu avea.Nu pricepea , de buna voie
El dadea asa avere!Dar cum se zice în popor,
Batuta-i palma !Poftim, aveti si rude noua
În pridvor!Frumoasa nunta au jucat, pîna mai eri
Vorbeau de ea , care au fost poftiti , halvaua
Sa le o guste.Mai au si acum în frigider
Putina vreme a trecut , copila cea a devenit
De o frumusete de neconceput!De dor sa-i mori
Nu alta !Cum?Cum sa întâmplat,
Raspunde!Pe aceia ai lasat-o,
Si noi putem sa-l întrebam, nu numai altul.
Pe ea o întreba-ti !Ea le raspunde indata
Nu doua da zece vaci eu costAm înteles deodata!




Bookmark and Share

 

 
 
Facebook
 
© 2007-2018 versuri-si-creatii.ro